1educat.ro - Primul site dedicat ofertei de formare si training  

 portalul ofertei de cursuri

  Asistent  
  1educat  resurse  Revista de Pedagogie  Curriculum - argument   
Oferta de cursuri, detaliată pe domenii
Planificarea carierei
Editor
Stiri, evolutii, legislatie, dictionar de termeni
Resurse utile pentru furnizorii de educatie
Asistent online
 

 

Articole din Revista de Pedagogie

Revista de Pedagogie este publicatie a Institutului de Stiinte ale Educatiei.
Publicarea acestor materiale în format electronic si distribuirea lor gratuit în sectiunea Resurse se realizeaza de catre 1educat.ro în colaborare cu Institutul de Stiinte ale Educatiei.

Revista electronica
Linkuri utile
eLearning
Aparitii editoriale
Stiri si evolutii

 

Curriculum

 
 

Argument

dr. Alexandru CRIȘAN

Curriculum este probabil conceptul cel mai controversat astăzi în spațiul științelor educației. Motivele unei atari situații sunt cel puțin două. În primul rând, dacă prin curriculum s-a desemnat cândva o realitate educațională oarecum limitată, cu timpul, termenul a înregistrat o expansiune conceptuală și, evident, semantică fără precedent, devenind un veritabil "copil teribil" al domeniului. În al doilea rând, în ultimii ani, ori de câte ori s-a pus problema reformării, renovării, restructurării sau, pur și simplu, regândirii sistemelor de învățământ din diverse țări - or, această exigență s-a pus deseori - referința s-a făcut, de fiecare dată, înainte de toate, la mutații mai mult sau mai puțin profunde în domeniul curriculum-ului; și aceasta, indiferent de denumirea care i s-a conferit, ulterior, procesului vizat.

Revenind la termenul ca atare, acesta acoperă - după cum se știe - un concept educațional complex, care indică, în esență, un mod specific de a proiecta și a promova învățarea. În consecință, în gândirea pedagogică actuală, curriculum-ul a devenit, în sens larg, expresia unei noi viziuni despre conceperea și realizarea oricărui parcurs educativ; în sens restrâns, el se referă la structurarea și organizarea învățării într-o anumită țară, școală sau clasă, pentru un anumit număr de arii curriculare sau un anumit modul.

De altfel, înseși definițiile date curriculum-ului - de regulă, extrem de diverse, dacă nu contradictorii - variază, în esență, în funcție de concepția pedagogică generală a unui anumit autor, de criteriile pe care le are în vedere, precum și de strategia globală (și parțială) de cercetare la care acesta face apel. Evident, definițiile elementare mai vechi - și anume acelea în care accentul cădea pe trecerea în revistă, într-o programă școlară sau într-un plan general, a conținuturilor învățării (reprezentate printr-o listă de teme ce urmau a fi predate în cadrul unei discipline sau într-un anumit tip de școală), însoțite, eventual, și de unele îndrumări metodice - au fost ulterior sever amendate și substituite cu viziuni fundamental noi.

De fapt, este evidentă, cel puțin în ultimele decenii, trecerea de la o serie de concepții parțiale privind curriculum-ul la altele pe care le-am putea numi globale sau integratoare. Definițiile parțiale - tributare unei viziuni deseori unilaterale asupra practicii educaționale - s-au concentrat, în conturarea noțiunii discutate, pe una sau alta dintre componente, abordând-o - în genere - în mod izolat în raport cu alte caracteristici ale domeniului vizat.

Treptat, însă, aceste tipuri de definiții parțiale au fost în mod firesc depășite, datorită - printre altele - și mutațiilor pe care gândirea pedagogică le-a înregistrat în ultimele decade. Este vorba, în principal, despre impactul pe care problematica definirii obiectivelor învățământului l-a avut la nivelul științelor educației în general. Mai exact, elaborările din acest domeniu au evidențiat printre altele ideea că, anterior, intercondiționările și conexiunile dintre componentele procesului de învățământ nu fuseseră suficient puse în valoare; cu alte cuvinte, în abordările mai vechi vizând curriculum-ul, era mult mai important ce anume, decât în ce scop și cu ce rezultate se propune spre învățare.

În cazul țării noastre, o primă dificultate legată de aria în discuție provine din faptul că termenul și conceptul subsecvent de curriculum au, pentru moment, o răspândire relativ îngustă în România. Din această cauză, este greu de presupus că toți cei care îl utilizează îi acordă una și aceeași accepție. O a doua dificultate - mai puțin sesizată, de această dată - este aceea că problema curriculum-ului nu se reduce, pur și simplu, la o dilemă ori la un capriciu de ordin terminologic sau, altfel spus, la acceptarea sau, dimpotrivă, la respingerea unui termen anume. Dimpotrivă, odată acceptat, acesta atrage după sine și o opțiune de ordin conceptual. Într-adevăr, folosirea sa presupune, implicit, și asumarea unei viziuni noi - deopotrivă atotcuprinzătoare și dinamice - asupra sistemului de învățământ în ansamblul său; o viziune care ar putea constitui - printre altele - și temelia structurării unei paradigme educaționale esențialmente noi.

Este deci de la sine înțeles de ce anume raportul dintre curriculum și dezvoltarea curriculară constituie, actualmente, o temă centrală a preocupărilor comunității educaționale din România. În context, un număr dedicat acestei teme este mai mult decât oportun. El ar avea nu atât rostul de a lămuri unele neclarități, cât, mai degrabă, acela de a oferi un punct de plecare pentru viitoare dezbateri.

Într-adevăr, dacă, în numeroase țări, preocupările privitoare la teoria curriculum-ului, pe de o parte, și la dezvoltarea curriculară, pe de alta, sunt - din punct de vedere conceptual și instituțional - clar conturate și, de cele mai multe ori, funcțional delimitate, în cazul României nu se poate afirma încă același lucru. Achizițiile - nu lipsite de importanță - ale teoriei curriculum-ului constituie, fără îndoială, pentru dezvoltarea curriculară un sistem obligatoriu de referință. Vom înțelege, însă, cu timpul, că și în România - așa cum se întâmplă în alte țări - treptat, domeniul dezvoltării curriculare va trebui, fără doar și poate, să-și delimiteze o arie proprie, specifică de cuprindere. Aceasta este, de altfel, și o condiție sine qua non a progresivei profesionalizări a viitorilor conceptori de curriculum.

Numărul dedicat curriculum-ului nu va putea acoperi - cum este, de altfel, și firesc - decât unele dintre aspectele creionate mai sus. Astfel, o primă secțiune va opera câteva delimitări teoretice și aplicative, examinând curriculum-ul din perspectiva intersecției sale cu aria consilierii educaționale, a managementului situației de învățare, precum și a evaluării. Demersul va permite, în acest fel, circumscrierea unor elemente vizând statutul teoretic, și, deopotrivă, aplicativ al domeniului abordat. Secțiunea a doua își propune dezbaterea unor aspecte de natură strategică și metodologică, evidențiind și o serie de componente de ordin reglator, necesare pentru asigurarea coerenței întregului proces de dezvoltare curriculară. În fine, secțiunea a treia oferă un ansamblu de considerații privind procesul concret de dezvoltare curriculară, surprins într-o perspectivă românească și internațională.

 

  Alte articole de la Institutul de Stiinte ale Educatiei

cursuri:
1educat.ro - portal de cursuri
    elearning.romania    Anunturi    eLearning    Stiri    
    1educat    Cursuri    Cariera    Mediul educational    Editor    Resurse    Asistent online    
 
  © ISE, 2001-2002
www.1educat.ro